
Artroplastia de genunchi reprezintă procedura de implantare a protezei de genunchi. Este o intervenţie standardizată datorită utilizării la o scară largă pe întreg mapamondul şi datorită patologiei frecvent răspândite pentru care este indicată.
Este indicată în principal pentru tratamentul bolii degenerative a genunchiului, şi anume gonartroza (link catre gonartroză), fiind singura procedură ce vindecă boala artrozică în stadii avansate de evoluţie. De asemenea mai are indicaţie şi în patologia tumorală a genunchiului.
Proteza de genunchi este un implant biocompatibil în alcătuirea căruia intră diverse materiale metalice (Titan, Cobalt-Crom şi altele) şi materiale plastice speciale (polietilenă). Componenta metalică a unei proteze intră în contact cu cea alcătuită din polietilenă. Spre deosebire de implanturile folosite la şold, aici nu există o aşa mare diversitate de formă, deoarece prin diverse studii s-a ajuns la o anumită configuraţie a acestei proteze, si anume aceea care tinde să reproducă cel mai bine forma genunchiului, tocmai pentru a păstra biomecanica acestei articulaţii foarte importante în mobilitatea individului. Studiile nu au evidenţiat diferenţe semnificative ale ratei de supravieţuire între diversele tipuri de proteze de genunchi existente pe piaţă, incluzând aici formele de proteze ce păstrează ligamentul încrucişat posterior, cele ce nu-l păstrează, protezele cu platou mobil sau fix, sau recent apărutele proteze personalizate. Acestea din urmă aduc cu siguranţă un beneficiu pacienţilor atunci când sunt bine implantate si bine indicate, dar studiile nu au demonstrat încă o superioritate netă a acestora. Costul de implantare este mult mai mare iar beneficiul adus este, se pare, doar uşor îmbunătăţit faţă de variantele clasice. Desigur, studiile şi îmbunătăţirile viitoare, pot aduce cu siguranţă beneficii mai mari ale acestor tipuri de implanturi. Cel mai folosit tip de implant este proteza de genunchi posterostabilizată, adică cea în care se înlocuieşte ligamentul încrucişat posterior.

Deşi există şi aici varianta de proteză necimentată, cea mai utilizată formă de implantare rămâne cea cimentată, adică implantul se prinde de os prin intermediul unui strat de ciment special biocompatibil.
Supravieţuirea acestui implant depinde de foarte muţi factori, printre care enumerăm tehnica de implantare, stabilitatea postoperatorie a protezei, calitatea osului pe care s-a implantat proteza, starea preoperatorie a părţilor moi (ligamente), greutatea pacientului, efortul la care este supus genunchiul protezat şi multe altele. Studiile arată o rată de supravieţuire medie a diverselor tipuri de proteze de genunchi ca fiind de 90% la 15 ani (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17998180) .
Este foarte importantă, pentru supravieţuirea protezei de genunchi, starea pre şi postoperatorie a ligamentelor din jurul acestei proteze, şi mai ales a celor două ligamente colaterale, de o parte şi de cealaltă a genunchiului. Atunci când pacientul foloseşte genunchiul protezat, în aceste ligament trebuie să existe o tensiune egală. Dacă unul dintre ligamente este mai tensionat decât celălalt, atunci pe partea acelui ligament proteza va fi supusă unor forţe mai mari şi se va degrada mai repede. Din acest motiv, atunci când se pune indicaţia de protezare a genunchiului, adică artroza este aşa de avansată încât soluţia optimă este protezarea, este bine ca pacientul să facă acest pas cât mai repede, deoarece întârzierile duc la afectarea continuă a oaselor şi ligamentelor, cu repercusiuni asupra supravieţuirii viitoarei proteze.
Intervenţia chirurgicală a devenit una de rutină datorită patologiei frecvente ce presupune protezarea. Experienţa echipei mele este vastă în acest domeniu. Scopul acestei intervenţii este acela de a reda pacientului mobilitatea în articulaţia genunchiului şi de a duce la dispariţia durerii. Aceste deziderate se pot obţine spectaculos după acest tip de intervenţie.
Pacientul este supus unei pregătiri preoperatorii riguroase, iar internarea se efectueză de obicei cu 1 zi înaintea intervenţiei, dacă nu sunt probleme deosebite de sănătate.
Este foarte importantă plănuirea tehnică a intervenţiei. De aceea pacientul este îndrumat către un serviciu de radiologie unde se vor efectua diverse tipuri de radiografii, printre ele fiind şi cele ale întregului membru inferior. Această radiografie este utilă deoarece prin intermediul ei se pot face diverse măsurători ce ajută chirurgul în timpul operaţiei să se adreseze diverselor defecte, astfel încât rezultatul să fie cel mai bun pentru pacient. Pentru diagnosticarea gonartrozei şi stabilirea indicaţiei de protezare a genunchiului nu este nevoie de alte investigaţii mai costisitoare cum ar fi rezonanţa magnetică (RMN). Radiografia este suficientă.

Durata medie a unei protezări totale de genunchi este de aproximativ 2 ore. Pe parcursul intervenţiei pacientul este monitorizat permanent de către echipa de anestezie. Postoperator, pacientul începe imediat protocolul de recuperare, chiar din ziua operaţiei. Mersul cu sprijin total pe membrul inferior operat este permis imediat de a doua zi postoperator. Durata medie de spitalizare pentru această intervenţie este în medie de 5 zile.
