Displazia luxantă a şoldului (DLS)
Articulaţia şoldului se poate asemăna foarte bine cu imaginea unei “mingi în coş”. La şoldul normal “mingea”, reprezentată de capul femural, se potriveşte perfect în “coşul” reprezentat de acetabul (cotil). La sugarii ce prezintă displazie luxantă de şold această congruenţă articulară nu mai există şi capul femural se poate luxa cu uşurinţă. Deşi cei mai mulţi bebeluşi se nasc deja cu această afecţiune, unii o pot dezvolta în primul an de viaţă. Netratată această afecţiune conduce la suprasolicitarea anumitor părţi din articulaţia şoldului şi la apariţia coxartrozei la vârsta adultă.
Fig – Radiografie cu şold drept displazic şi şold stang normal
Cauze
DLS prezintă o componentă ereditară. Poate apărea la orice şold şi la orice individ. De obicei afectează şoldul stâng şi apare cu precădere la:
– Fete;
– Primul născut;
– Prezentaţia de naştere cu piciorele deasupra umerilor;
– Istoric familial de DLS;
– Oligohydramnios (nivel scăzut de lichid amniotic).
Simpomatologie
Inegalitatea în lungime a membrelor
Mobilitate scăzută a şoldului afectat
Şchiopătare
Durere
Apariţia simptomelor se poate data cu mult înainte de dezvoltarea coxartroxei. De obicei caracteristică este durerea la femeia tânără, activă, angrenată în diverse activităţi specifice meseriei. Este foarte importantă diagnosticarea în stadii cât mai precoce pentru a nu rata oportunităţile terapeutice.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se face odată cu apariţia semnelor de displazie la bebeluşi. Dacă acest diagnostic este ratat, boala se va dezvolta progresiv şi va duce la apariţia simptomelor la adult. Iniţial apar dureri la acest nivel, exacerbate cu ocazia unor activităţi mai intense ca alergatul sau practicarea unor sporturi. Apoi simptomele apar şi la activităţi mai reduse ca intensitate. Durerea mai poate apărea şi la ridicarea din poziţie şezândă, la coborâtul scărilor sau la rotaţie pe picior. Ocazional pacienţii pot descrie apariţia unui declick sonor, provocat de efectul de cordă al unui muşchi (iliopsoas). Scurtarea membrului afectat reprezintă un alt semn important. Este consecinţa subluxării capului femural. În stadiile avansate semnele caracteristice sunt cele ale coxartrozei manifeste.
Investigaţia paraclinică se bazează pe radiografia de pelvis. Aici se poate observa gradul de acoperire a capului femural, adică se poate aprecia congruenţa suprafeţelor articulare.
CT-ul şi RMN-ul sunt alte examene utile în anumite circumstanţe.
Tratament
Reorientarea acetabulului pentru normalizarea presiunilor din articulaţie reprezintă dezideratul intervenţiilor chirurgicale pentru DLS. Osteotomia periacetabulară reprezintă una din metodele de tratament ce vor duce la ameliorarea simptomelor bolii şi la împiedicare progresiei spre coxartroză. Atunci când apare coxartroza, intervenţia de elecţie este reprezentată de artroplastia de şold.(LINK La protezarea soldului).