Gonartroza
Artroza genunchiului este o boală degenerativă, de obicei lent progresivă, în care cartilajul ce acoperă suprafeţele osoase articulare este lezat. Afectează, în principal, persoanele de vărstă medie şi înaintată.

Gonartroza – Genunchi afectat de artroză în compartimentul medial

Gonartroza – Radiografie cu genunchi artrozic
Cauze Gonartroza:
Vârsta reprezintă un factor de risc major în apariţia acestei boli. Cu cât o persoană înaintează în vârstă cu atât riscul de dezvoltare a acestor leziuni este mai mare. Pentru anumite persoane boala se poate transmite ereditar. Alţi factori de risc asociaţi cu apariţia bolii sunt reprezentaţi de traumatisme, infecţii, obezitate sau sexul feminin.
Vârsta – abilitatea cartilajului de a se reface scade odată cu înaintarea în vârstă.
Greutatea corporală – creşterea în greutate duce la creşterea solicitărilor asupra articulaţiilor, şi mai ales asupra genunchiului. Fiecare gram câştigat în greutate duce la o solicitare suplimentară a genunchiului crescută cu 3-4 grame.
Ereditatea – presupune existenţa unor mutaţii genetice ce predispun la dezvoltarea bolii. Poate include şi anomaliile moştenite în forma oaselor din jurul articulaţiei.
Sexul – femeile de peste 55 ani sunt predispuse la dezvoltarea gonartrozei.
Stress-ul traumatic repetitiv – anumite categorii de persoane prezintă un risc crescut prin prisma activităţilor fizice desfăşurate. Sportivii sau cei ce ridică greutăţi frecvent intră în această categorie.
Traumatismele :
– entorsele de genunchi – induc apariţia unor dezechilibre în articulaţie. Astfel anumite zone vor fi solicitate suplimentar;
– fracturile extraarticulare – pot produce modificări de ax biomecanic şi suprasolicitarea anumitor compartimente din articulaţie;
– fracturile intraarticulare – produc în mod direct afectarea cartilajului articular, capacitatea acestuia de refacere fiind dependentă corectitudinea reducerii fracturii sau de vârsta pacientului.
Alţi factori predispozanţi – artrita reumatoidă, dezechilibre metabolice sau hormonale, infecţii.
Legăturile dintre suprafeţele osoase şi cartilajul articular sunt pierdute, astfel încât oasele vin în contact direct în timpul mişcărilor, fără a mai beneficia de efectul de absorbţie a şocului, specific ţesutului cartilaginos. Frecarea crescută duce la apariţia durerii, la inflamaţie, blocarea articulaţiei şi limitarea mişcărilor, la formarea de ţesut osos aberant, ce împiedică suplimentar mobilitatea. Activităţile fizice vor fi limitate şi, pe măsură ce boala avansează, se poate ajunge la invaliditate.
Simptomatologie
Durerea – creşte la desfăşurarea activităţilor şi scade la repaus. Are caracter degenerativ, fiind mai accentuată la primele mişcări după o perioadă îndelungată de repaus (dimineaţa). Cedează apoi la ”încălzirea” articulaţiei şi se accentuează iar, odată cu intensificarea mişcărilor. În stadiile avansate de boală, durerea poate persista şi la repaus.
Tumefacţia genunchiului – genunchiul apare mărit de volum, datorită inflamaţiei şi modificărilor structurale.
Redoarea articulară (blocarea) – apare mai ales dimineaţa.
Pierderea mobilităţii articulare – dificultate în desfăşurarea unor activităţi ca urcatul sau coborătul scărilor, urcatul în maşină, mersul.
Cracmente la mobilizare – anumite zgomote percepute de pacient, ce sunt consecinţa contactului direct os-os.
Diagnostic
Diagnosticul gonartrozei se începe prin anamneză şi un examen fizic, efectuate de către medicul specialist. Colaborarea cu medicul este foarte importantă, fiind necesară clarificarea aspectelor legate de caracterul durerii, când apare, ce o accentuează şi când scade în intensitate. De asemenea este important ca pacientul să ştie dacă cineva din familie a mai avut probleme asemănătoare.
Examenul fizic constă în anumite teste specifice ce vor fi conduse de către medicul specialist. Manevrele vor fi executate cu blândeţe.
Se trece apoi la examenul imagistic. De obicei examenul radiologic este suficient pentru a pune diagnosticul de gonartroză. Un examen radiologic corect se efectuează cu pacientul în ortostatism (în picioare), acesta lăsând greutatea pe membrul de examinat. Astfel se proiectează imaginea genunchiului aşa cum este el solicitat. Se obţin, prin această metodă, mai multe informaţii decât dacă pacientul ar fi examinat în clinostatism (culcat), deoarece se percepe indirect şi starea ligamentelor din jurul articulaţiei. O altă procedură radiologică este aceea de a efectua radiografia întregului membru inferior. Aceasta este necesară pentru a identifica eventualele modificări de ax ale segmentelor osoase. Aceste examene amănunţite sunt necesare mai ales atunci când se face pregătirea preoperatori pentru artroplastie(LINK la pagina de proteza genunchi).
Examenul RMN este indicat atunci când cel radiologic nu evidenţiază leziuni artrozice şi nu se poate explica simptomatologia unui pacient. Atunci examenul RMN este cerut pentru a identifica alte tipuri de afecţiuni de la nivelul articulaţiei (leziuni meniscale, ale ligamentelor încrucişate, leziuni artrozice incipiente nevizibile radiologic).
Artroscopia genunchiului poate pune diagnosticul de gonartroză şi se efectuează pentru diverse patologii de la acest nivel.
Tratament
Principalele obiective ale tratamentului gonartrozei sunt dispariţia durerii şi recăpătarea mobilităţii articulare. Acestea trebuie adaptate la cerinţele fiecărui pacient în parte. Astfel tratamentul gonartrozei este unul individualizat, fiind foarte importantă colaborarea pacientului. De obicei se începe cu următoarele:
– Scăderea în greutate – poate reduce semnificativ durerea
– Exerciţii de recuperare – tonifierea muşchilor din jurul genunchiului stabilizează articulaţia şi scade durerea
– Antialgice şi antiinflamatorii – nu se pot folosi pe termen lung datorită posibilelor efecte adverse
– Injectarea de corticosteroizi în articulaţie
– Injectarea soluţiilor vâscoelastice (acid hialuronic) – scad durerea pentru un timp limitat şi în stadii incipiente ale bolii
– Ortezele de genunchi – pot descărca de sarcini anumite compartimente suprasolicitate ale genunchiului scăzând astfel durerea şi progresia bolii
– Chirurgical:
- Artroscopia – se face cu ajutorul unui mic telescop (artroscop) şi a altor instrumente mici. Este o intervenţie minim invazivă, uşor de suportat pentru pacient. Se practică prin intermediul unor mici incizii la piele, ceea ce face ca timpul de recuperare postoperatorie să fie mult scurtat. În gonartroză este utilizată pentru îndepărtarea corpilor liberi intraarticulari ce bot bloca genunchiul, pentru inlăturarea cartilajului distrus, pentru repararea sau înlocuirea cartilajului distrus.
- Osteotomia – este o procedură prin care se poate realinia genunchiul astfel încât să se optimizeze solicitările din articulaţie. Se poate realiza fie la nivelul femurului, fie la nivelul tibiei, în funcţie de sediul deformării osoase. Nu este o procedură definitivă şi necesită, aproape în majoritatea cazurilor, o reintervenţie, de obicei de artroplastie.
- Artroplastia genunchiului (înlocuirea articulaţiei) – este procedura finală pentru stadiile avansate de gonartroza. Este o intervenţie larg răspândită, devenită de rutină. Trebuie bine individualizată fiecăruia caz în parte. Cuprinde o multitudine de variante ce sunt discutate pe larg în capitolul special dedicat.