Entorse
Ligamentele sunt formaţiuni asemănătoare unor benzi elastice ce au rolul de a menţine legate oasele unei articulaţii. O articulaţie poate prezenta mai multe ligamente. Acestea joacă un rol foarte important în stabilitatea articulaţiilor în timpul executării diverselor mişcări.
Entorsele fac parte din grupul afecţiunilor traumatice articulare şi sunt definite ca leziuni ale ligamentelor. Aceste pot fi întinse sau rupte. Cele mai frecvente entorse se produc la nivelul gleznei şi genunchiului.
Fig – Leziuni ale ligamentelor în entorsa de gleznă
Fig – Aspect clinic al entorsei de gleznă
Cauze
Entorsele se prod în urma traumatismelor ce forţează articulaţiile să facă o mişcare cu amplitudine mai mare decât cea normală. Ligamentele ce leagă oasele vor fi întinse sau chiar rupte. Aceste traumatisme se produc fie în mod direct, prin contact direct al articulaţiei cu agentul traumatic, fie indirect prin căderi sau alunecări. Spre exemplu, în cazul gleznei, entorsele se produc frecvent când piciorul este prins într-o parte în momentul unei alunecări sau căderi de la înălţime.
Fig – Mecanism de producere al entorsei de gleznă
Simptomatologie
Durere
Tumefacţie
Piele caldă şi roşie
Echimoză (apariţia unor pete de culori diferite în funcţie de vechimea traumei)
Instabilitate articulară
Diagnostic
Diagnosticul de entorsă se face pe baza anamnezei şi a semnelor clinice. Radiografia este obligatorie pentru a se exclude anumite fracturi. În cazurile neconcludente, mai ales la entorsele de genunchi, se poate apela la RMN sau la alte investigaţii.
Tratament
Tratamentul unei entorse se bazează pe terapia durerii. Este foarte importantă ameliorarea sau eradicarea durerii deoarece astfel se întrerupe cascada inflamatorie ce face ca zona să fie tumefiată. Conduita terapeutică se nuanţează apoi în funcţie de gravitatea entorsei şi de sediul acesteia. Se poate adopta o atitudine de simplu repaus asociat cu antiinflamatorii, antialgice şi gheţă local în entorsele uşoare. În cazurile mai grave se preferă imobilizarea articulaţiei afectate pentru perioade variabile de timp. Pentru aceasta se utilizează fie aparate gipsate, fie diverse orteze.
Ruptura de menisc al genunchiului
Meniscurile genunchiului sunt structuri cu rol de amortizare a şocurilor produse în această articulaţie cu ocazia diverselor mişcări. De asemenea favorizează o alunecare mai uşoară a condililor femurali pe tibie şi au rol şi în stabilitatea articulară. Atunci când o anumită mişcare produce o energie mai mare faţă de cea suportată de meniscuri, apar leziunile. De obicei aceste leziuni se produc la persoanele cu un mod de viaţă foarte activ, şi cu precădere la sportivi. Rupturile se asociază frecvent cu leziuni ale altor structuri din articulaţia genunchiului.
Cauze
Aceste leziuni apar de obicei în timpul diverselor activităţi sportive, când genunchiul este supus unor mişcări bruşte de torsiune sau de lateralizare. Mai pot apărea în căderile de la înălţime pe genunchi sau pe picior, atunci când meniscul este “strivit” între femur şi tibie.
Simptomatologie
Atunci când se produce ruptura de menisc se poate percepe un sunet. Pacientul de obicei poate continua mersul, dacă nu sunt şi alte leziuni asociate.
Durere
Tumefacţie genunchi
Blocarea genunchiului
Limitarea amplitudinilor mişcărilor
Diagnostic
După efectuarea anamnezei, medicul supune pacientul anumitor teste clinice. Acestea presupun colaborarea foarte bună medic-pacient pentru a fi concludente. Pacientul trebuie informat asupra manevrelor efectuate, deoarece este nevoie de relaxare musculară. De obicei medicul execută mişcări de îndoire şi întindere a genunchiului, asociate cu mişcări de rotaţie. După examenul clinic se trece la cel imagistic, ce presupune efectuarea de radiografii cu genunchii în diverse poziţii de stress pentru evaluarea stării ligamentelor colaterale. De multe ori leziunile meniscale sunt asociate altor afecţiuni ale ligamentelor genunchiului produse cu ocazia aceluiaşi traumatism. Frecvent se asociază leziunea meniscului medial cu cea a ligamentului colateral intern şi a ligamentului încrucişat anterior (“triada nefasta O´Donoghue”)
Investigaţiile imagistice se continuă cu efectuarea RMN, ce poate pune diagnosticul de certitudine pentru leziunile de menisc şi a altor părţi moi din articulaţia genunchiului.
Tratament
Este nuamţat în funcţie de severitatea leziunii. Se împarte astfel în tratament non chirurgical şi tratament chirurgical.
Tratamentul non chirurgical – se aplică atunci când leziunea este mică şi situată la marginea meniscului. Ea nu afectează stabilitatea genunchiului, iar simptomele dispar în câteva zile. Se asociază:
– Repaus
– Poziţie proclivă
– Bandaj elastic
– Gheaţă local
– Antiinflamatorii
– Antialgice
Tratamentul chirurgical
Standardul tratamentului chirurgical în leziunile meniscale este reprezentat, în zilele noastre, de artroscopia genunchiului. Pe această cale minim invazivă se pot efectua o serie de intervenţii la nivelul genunchiului. Leziunile meniscale, în funcţie de anumite reguli, pot fi reparate sau rezecate, astfel încât genunchiul să îşi recapete mobilitatea. Detalii asupra procedurii se găsesc la secţiunea special dedicată(LINK către artroscopia genunchiului).
Ruptura ligamentului încrucişat anterior al genunchiului
Genunchiul prezintă în structura sa două ligamente ce se încrucişează la nivelul articulaţiei, de unde şi denumirea de ligamente încrucişate. Unul este situat anterior, iar celălalt este posterior. Ele deţin funcţii foarte importante în biomecanica genunchiului. Menţin stabilitatea articulaţiei cu ocazia diverselor solicitări din timpul activităţilor. Leziunea unui a sau a altuia afectează grav stabilitatea şi fără tratament se ajunge la degradarea treptată a articulaţiei (artoză) sau la asocierea altor leziuni cu ocazia unor traumatisme minore. Frecvent este întâlnită leziunea ligamentului încrucişat anterior (LIA) şi mai ales la sportivi.
Cauze
Schimarea bruscă a direcţiei cu sprijin pe un singur picior
Încetinirea bruscă după alergat
Aterizarea după o săritură
Traumatism direct
Simptomatologie
Durere
Tumefacţie
Limitarea mişcărilor genunchiului
Senzaţie de instabilitate
Disconfort la mers
Diagnostic
Clinic:
-anamneza
-diverse teste ce necesită colaborare medic-pacient
Imagistic – RMN
Tratament
Durerea de la nivelul genunchiului, în cazul rupturii de LIA, poate ceda după o perioadă, prin tratament conservator:
– Poziţie proclivă
– Repaus
– Imobilizarea genunchiului
– Gheaţă local
– Antiinflamatorii
– Antialgice
Un pacient ce nu desfăşoară activităţi ce solicită genunchiul, vârstnic, poate rămâne doar la stadiul de tratament conservator, deoarece durerile vor dispărea iar activităţi obişnuite se pot desfăşura şi fără refacerea chirurgicală a ligamentului. Acest tratament nu este însă suficient în cazul persoanelor active, tinere, ce desfăşoară activităţi solicitante pentru genunchi. Dacă nu s-ar practica o refacere chirurgicală în aceste cazuri, evoluţia ar fi spre artroză sau spre agravarea leziunilor la traumatisme minore, deoarece articulaţia este instabilă fără LIA.
Tratamentul chirurgical de obicei constă în înlocuirea ligamentului încrucişat prin diverse metode. Cele mai utilizate în zilele noastre sunt metodele ce folosesc grefe de ţesut (ligamente, tendoane) recoltate de la acelaşi pacient. Sunt mai rare cazurile când se practică refacerea ligamentului prin sutura în urgenţă a acestuia. Această procedură presupune o ruptură la baza ligamentului şi nu în corpul lui. Detalii legate de procedură sunt prezentate la pagina de artroscopie.(link)