Coxartroza

Coxartroza este o boală degenerativă a articulaţiei şoldului. Se caracterizată iniţial prin apariţia unor leziuni progresive la nivelul cartilajului articular ce acoperă suprafeţele osoase. Rolul acestuia este de favoriza alunecarea uşoară în timpul mişcărilor. Pe măsură ce cartilajul articular este distrus, suprafeţele osoase ale articulaţiei rămân descoperite. Se produce astfel un contact direct os-os. În consecinţă şi forţele de frecare din articulaţie, produse cu ocazia mişcărilor, vor fi mai însemnate. Acestea duc în final la apariţia leziunilor la nivel osos, cu deformarea suprafeţelor articulare. Ca urmare a deformărilor osoase apar solicitări anormale în articulaţie şi se creează un cerc vicios ce duce la accentuarea leziunillor, pe măsură ce şoldul respectiv este folosit în continuare.

Coxartroza - Artroza sold Coxartroza

Coxartroza – Comparaţie şold sănătos- şold artrozic

Coxartroza - Artroza sold Coxartroza

Coxartroza – Radiografie cu şold normal-şold artrozic.

Cauze Coxartroza:

De cele mai multe ori cauza apariţiei acestei afecţiuni este necunoscută (idiopatică). Se pare că există o predispoziţie genetică în dezvoltarea bolii. Apare în general la persoanele cu vârstă mai mare de 50 de ani şi, mai ales, la persoanele obeze. Scăderea în greutate, de multe ori, poate ameliora simptomele coxartrozei. Alţi factori ce pot duce la artroză sunt traumatismele articulare (fracturi, luxaţii de şold) sau afecţiunile ce împiedică buna vascularizaţie a suprafeţelor articulare.


Simptomatologie

Cele mai obişnuite semne de coxartroza sunt:

Durerea spontană sau la activităţi. Iniţial apare ca o uşoară jenă resimţită în fese sau coapsă. Aceasta are un caracter degenerativ când apare dimineaţa, cu ocazia primelor mişcări, şi se ameliorează pe măsură ce se produce o ”încălzire a articulaţiei”. În stadiile avansate are caracter permanent şi nu mai este ameliorată de medicaţie sau repaus. Această durere intensă face ca musculatura din jurul şoldului să se atrofieze, consecinţa fiind apariţia şchiopătatului.

Pierderea mobilităţii şoldului. Mişcările articulaţiei vor fi limitate de durere.

Redoarea articulară sau anchilozarea şoldului. Aceasta apare ca urmare a modificărilor structurale ale oaselor şi părţilor moi periarticulare. Mobilitatea şoldului este limitată, în acest caz, de factori structurali.

Mersul şchiopătat. Apare fie datorită atrofiei musculare, fie datorită inegalităţii dintre membrele inferioare.

În stadiile iniţiale de coxartroza, simptomele sunt ocazionale şi apar în urma unor activităţi intense sau susţinute. De obicei, în aceste cazuri, repausul poate duce la dispariţia acuzelor. Odată cu progresia leziunilor, simptomatologia devine persistentă şi apare la activităţi simple, cum ar fi mersul pe o suprafaţă plană. În stadiile foarte avansate durerea continuă şi la încetarea activităţilor.


Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de coxartroza se face pe baza unor criterii bine stabilite şi de către personalul medical specializat. Este foarte importantă comunicarea medic-pacient, deoarece istoricul bolii poate influenţa viitoarele teste diagnostice sau atitudini terapeutice.

Se va trece ulterior la examenul clinic pe parcursul căruia, pacientul este îndrumat spre efectuarea unor anumite mişcări active sau pasive.

Următorul este examenul radiologic, cel ce pune diagnosticul de coxartroza cu acurateţe. Efectuarea radiografiilor se va face cu pacintul în ortostatism. Această investigaţie este nedureroasă şi este bine tolerată de pacient.

În stadii incipiente ale bolii pot fi necesare şi alte examene imagistice de tipul CT sau RMN, leziunile nefiind vizibile radiologic.


Tratament

În stadiile iniţiale ale bolii sunt suficiente măsuri simple ca evitarea activităţilor solicitante sau scăderea în greutate. De multe ori aceste măsuri pot ameliora durerile. Alegerea unor exerciţii fizice specializate pot diminua simptomatologia.

Medicaţia este frecvent folosită tratamentul coxartrozei. Antiinflamatoriile nesteroidiene sunt medicamente utile în unele cazuri, dar administrarea lor pe termen îndelungat este de evitat datorită efectelor adverse şi datorită pierderii potenţei în cazurile avansate. Infiltraţiile intraarticulare cu steroizi pot avea un efect benefic la anumiţi pacienţi. Toate aceste medicamente sunt utilizate numai în scopul ameliorării durerii şi nu au influenţă asupra bolii de bază. Nu conduc la vindecarea coxartrozei, ci doar prelungesc intervalul de timp până la alegerea unei soluţii mai radicale de tratament. În prezent nu există metodă de tratament medicamentos care sa fie foarte eficientă în vindecarea bolii. Coxartroza este o suferinţă ce are caracter progresiv, iar evoluţia ei poate fi încetinită prin adoptarea unor atitudini legate de dietă, exerciţii fizice şi expunerea cât mai mică la factori de risc.

Ortezele se pot utiliza la pacienţii cu coxartroza, fie ca metodă de şuntare a solicitării şoldului afectat, fie în cazurile cu inegalitate de membre, când prin purtarea unor înălţări în încălţăminte se pot preveni dezechilibre ale bazinului sau coloanei şi agravarea altor suferinţe de statică.

Soluţia finală pentru sancţionarea coxartrozei, atunci când aceasta este într-un stadiu avansat, este reprezentată de intervenţia chirurgicală. Există proceduri chirurgicale variate de tratament, însă unele aparţin de domeniul trecutului. Intervenţia chirurgicală standard în această boală este artroplastia şoldului (proteza de şold), cu multiplele ei variante şi indicaţii,ce vor fi prezentate pe larg în capitolul de protezare a şoldului.