Tumori osoase maligne
Reprezintă tumori cu o creştere rapidă, fără o durată definită. Celulele componente nu prezintă diferenţierea specifică unor celule normale, astfel ele nu au definite anumite funcţii. Creşterea lor este aberantă şi invadează treptat ţesuturile înconjurătoare. Produc metastaze, adică însămânţări tumorale la distanţă de locul de origine, prin intermediul vaselor limfatice sau sangvine. Astfel sunt afectate şi alte organe diferite de cele osoase. Treptat se ajunge la disfuncţionalitatea anumitor organe şi sisteme, în final incompatibile cu viaţa.
Osteosarcomul
Este o tumoră ce se caracterizează prin producerea de ţesut osos. Este cea mai frecventă tumoră malignă primitivă a osului. Apare cu precădere la copil şi adolescentul de sex masculin, în primele două decade de viaţă. Se localizează frecvent în regiunea genunchiului sau a braţului.
Fig – Radiografie cu osteosarcom de femur
Simptomatologie
– Durerea – se accentuează în cursul nopţii şi devine permanentă în stadii avansate
– Tumefacţie
– Tegumente cu aspect inflamator (calde, tensionate, cu circulaţie colaterală evidentă)
– Poziţii vicioase ale membrelor
– Fractura pe os patologic.
Diagnostic
Examenele clinic şi imagistic (radiologic, CT, RMN) pot orienta medicul specialist spre un diagnostic pozitiv. Însă diagnosticul de certitudine se poate pune numai după efectuarea biopsiei şi examen anatomopatologic.
Tratament
Acesta este bine etapizat şi este condus de către o echipă multidisciplinară ce include medicul oncolog, ortoped şi anatomopatolog. Prima etapă a tratamentului este reprezentată de chimioterapie. Aceasta are rolul de a diminua volumul tumorii şi de scădere a reacţiei inflamatorii, pregătind astfel terenul pentru următoarea etapă de tratament, reprezentată de intervenţia chirurgicală.
Tendinţa actuală de tratament chirurgical al acestor tumori este cea de taratament conservator, adică de rezecţie a tumorii până în ţesut sănătos, dar cu păstrarea segmentului anatomic afectat prin aplicarea unor diverse metode de reconstrucţie. Putem enumera reconstrucţiile cu proteze speciale (numite şi tumorale) de genunchi, de şold sau de umăr sau reconstrucţiile cu grefe masive osoase.
Postoperator se va iniţia o nouă etapă de chimioterapie.
Evoluţie şi prognostic
Rata de supravieţuire, în condiţiile aplicării metodelor moderne de tratament, este de 40-50% la 5 ani. Dacă la examinarea piesei de exereză tumorală gradul de necroză este de peste 90%, continuarea chimioterapiei postoperator asigură vindecarea în 95% din cazuri.
Condrosarcomul
Se caracterizează prin capacitatea de a produce ţesut cartilaginos tumoral. Apare cu predilecţie după a treia decadă de viaţă şi mai frecvent la bărbaţi. Se localizează frecvent pe oasele membrelor şi în jurul centurilor.
Fig – Radiografie cu condrosarcom de humerus proximal
Simptomatologie
– Durere
– Tumefacţie
– Fractura pe os patologic
Diagnostic
– Examen clinic – tumoră voluminoasă
– Examen imagistic – radiologic, CT, RMN
– Examen anatomopatologic – pune diagnosticul de certitudine
Tratament
Singura formă de tratament eficientă este cea chirurgicală. Chimio şi radioterapia sunt ineficiente în aceste cazuri. Tratamentul modern constă în rezecţie-reconstrucţie, cu păstrarea segmentului afectat. Uneori, în cazuri avansate, sunt recomandate amputaţiile.
Evolutie şi prognostic
Această formă de tumoră prezintă o rată de supravieţuire de 69% la 5 ani în cazul unei exereze corect efectuate. Caracteristică este rata crescută de recidivă locală. Metastazele se localizează în principal în plămâni.
Sarcomul Ewing
Nu produce ţesut osteoid sau condroid. Este cea mai frecventă tumoră osoasă malignă la copil şi tânăr după osteosarcom. Se dezvoltă cu precădere pe oasele lungi şi plate, la nivelul centurilor.
Fig – Radiografie cu sarcom Ewing de humerus
Simptomatologie
– Durere
– Tumefacţie cu caracter inflamator
– Febra – la apariţia metastazelor
Diagnostic
– Examen clinic
– Examen imagistic
– Examen anatomopatologic după biopsie.
Tratament
Este o tumoră ce răspunde foarte bine la chimio şi radioterapie. Se începe cu chimioterapie pentru reducerea volumului tumorii şi pregătirea terenului pentru intervenţia chirurgicală. Se practică simple rezecţii sau rezecţii-reconstrucţii. Tratamentul chirurgical este urmat de radio şi chimioterapie.
Evoluţie şi prognostic
Supravieţuirea la 5 ani este de 60-65%, în formele metastatice.
Mielomul
Reprezintă o boală malignă cu origine sangvină. Se întâlneşte frecvent la vârste cuprinse între 40 şi 70 ani. Există sub formă solitară, adică o singură formaţiune tumorală, sau în forma multiplă (mielomul multiplu), când se întâlnesc mai multe formaţiuni diseminate în oase, cu precădere în cele ale centurilor, craniului sau în oasele lungi (femur, tibie).
Fig – Radiografie cu aspectul “pătat” caracteristic al cutiei craniene atinsă de mielom multiplu
Simptomatologie
– Durere
– Tumefacţie osoasă
– Fractura pe os patologic
– Febră
– Deficite neurologice
Diagnostic
– Examen clinic şi imagistic (radiografie, CT, RMN)
– Mielogramă
– Imunoelectroforeza
– Proteinemia Bence Jonnes
– Biopsie osoasă
Tratament
Principala metodă de tratament este chimioterapia. Radioterapia se foloseşte ca adjuvant al chimioterapiei. Intervenţia chirurgicală este prima secvenţă terapeutică în cazul plasmocitomului solitar, adică atunci când există o singură tumoră.
Evoluţie şi prognostic
Plasmocitomul solitar are un prognostic mai bun decât forma de mielom multiplu. Apar frecvent complicaţii cum sunt fracturile pe os patologic ce necesită tratament chirurgical pentru confortul pacientului. Pacienţii cu tumori cu grad scăzut de malignitate prezintă o supravieţuire de 70% la 40 luni. Cei cu grad crescut de malignitate prezintă o supravieţuire de 20 % la 9 luni.
Menţinez că au fost prezentate doar câteva exemple din tumorile osoase maligne. Pentru alte amănunte, consultaţi medicul specialist!
Metastazele osoase
Reprezintă diseminări în ţesutul osos ale unor tumori ce au punct de plecare în diverse organe ale corpului. Calea prin care celulele tumorale ajung din ţesuturi în oase este reprezentată de circulaţia limfatică sau sangvină. Odată ajunse în os, încep un proces de înmulţire şi înlocuire a celulelor normale ale osului. Astfel acesta se fragilizează şi pot apărea fracturile pe “os patologic”.
Fig – Radiografie cu fractura colului femural secundară metastazei osoase de la acest nivel
Apar mai frecvent la persoanele vârtsnice ce prezintă diverse tumori. Tumorile ce dau metastaze osoase frecvent sunt cele maligne de sân, de prostată, de tiroidă, de plămân şi de rinichi.
Diagnostic
– Durere
– Fractura pe os patologic
– Tulburări neurologice
– Tumefacţie
– Biopsie
– Examenul imagistic (radiografie, CT, RMN).
Tratament
Tratamentul acestor tumori secundare este nuanţat în funcţie de proprietăţile tumorii de bază. Atunci când evoluţia se complică prin apariţia unor fracturi, trebuie aleasă o metodă de tratament ce să îmbunătăţească viaţa pacientului. De cele mai multe ori se realizează osteosinteza de confort, adică fixarea chirurgicală a fracturii. Se poate recurge, în cazul metastazelor unice, la rezecţia tumorii metastatice şi reconstrucţia segmentului respectiv cu proteze aşa zise “tumorale”. (LINK la protezele tumorale).
Evoluţie şi prognostic
De cele mai multe ori prognosticul este prost, deoarece tumora primară s-a diseminat în organism cu afectarea probabilă şi a altor organe.