Hallux valgus

Hallux valgus (monturi)

Este o afecţiune ce se caracterizează prin apariţia unei excrescenţe osoase (exostoze) la nivelul bazei degetului mare de la picior (halucelui). Această exostoză se formează atunci când degetul mare deviază şi împinge spre degetul II, forţând articulaţia metatarsofalangiană să se extindă. Pielea de deasupra bunionului este roşie şi caldă. Încălţămintea îngustă şi cu tocuri reprezintă o cauză frecventă de apariţie sau agravare a monturilor. De asemenea factorul ereditar a fost incriminat în apariţia bolii.

Fig – Imagine cu haluce poziţionat normal şi cu haluce deviat în valgus

Fig – Deviere importantă în valgus a halucelui bilateral

Simptomatologie

–          Apariţia montului la baza degetului mare

–          Tumefacţie, roşeală şi sensibilitate crescută în jurul articulaţiei degetului mare

–          Subţierea pielii

–          Calus keratinizat la nivelul contactului dintre degetele I şi II

–          Durere

–         Mobilitatea scăzută la nivelul degetului mare.

Când să vă adresaţi medicului

De obicei apariţia unui simplu bunion nu necesită tratament medical. Totuşi, trebuie să vă adresaţi unui specialist dacă apare una din următoarele:

–          Durere persistentă la nivelul degetului mare sau al piciorului

–          Apariţia unui mont vizibil

–          Limitarea mişcărilor

–         Dificultate în găsirea unor încălţări potrivite datorită montului.

Factori de risc asociaţi

–          Încălţămintea cu tocuri înalte – forţează deplasarea degetelor spre vârful pantofului cu aglomerarea degetelor şi devierea lor

–          Încălţăminte neadecvată – persoanele ce poartă încălţăminte prea strâmtă sunt susceptibile la dezvoltarea de monturi

–          Artroza – durere din cadrul artrozei poate schimba modul în care o persoană calcă în timpul mersului, astfel apar suprasolicitări în anumite zone şi duc la devieri de ax.

–         Istoricul familial – defecte structurale moştenite ale piciorului.

Complicaţii

Lăsate netratate monturile pot favoriza apariţia anumitor complicaţii ca:

–          Bursitele – acumulări de lichid în jurul articulaţiilor ce devin dureroase.

–          “Degetul în ciocan” – deformarea degetelui de la mijlocul său. De obicei cel afectat este degetul II. Poate determina durere.

–         Metatarsalgia – durerea şi inflamaţia la nivelul întregului picior.

Diagnostic

Se face un diagnostic pozitiv prin examen clinic şi imagistic. La început medicul specialist examinează piciorul. Se notează gradul de mobilitate al degetului mare prin mişcări de flexie – extensie. Se notează semnele de inflamaţie. Urmează examenul radiologic, ce va preciza cauza apariţiei montului şi va aprecia severitatea deformărilor.

Tratament

Aceasta este individualizat în funcţie de severitatea simptomelor şi a deformărilor.

Tratamentul conservativ (nechirurgical) este menit să stopeze durerea şi presiunea induse de mont:

–          Schimbarea încălţărilor – purtarea unor pantofi confortabili, ce asigura un spaţiu optim pentru degete

–          Ortezele – pot duce la realinierea degetelor dezaxate şi la scăderea presiunii cu ameliorarea durerii.

–          Medicaţia antiinflamatorie sau antialgică

–          Aplicaţii locale de gheaţă – scad inflamaţia şi durerea.

Tratamentul chirurgical – dezideratele oricărei intervenţii pentru monturi sunt de dispariţie a durerii şi readucere a degetelor deviate în poziţia corectă. Sunt descrise foarte multe intevenţii chirurgicale ce se adresează acestor probleme, însă niciuna nu este suficientă pentru toate. În timpul unei operaţii de monturi se pot practica următoarele:

–          Îndepărtarea ţesutului inflamat din jurul degetului

–          Îndepărtarea exostozelor

–          Realinierea degetelor prin diverse osteotomii (rezecţii osoase practicate pentru corectarea axului) şi fixarea cu ajutorul unor şuruburi

–          Alungirea anumitor tendoane

–          Rezecţia unor fragmente osoase

–         Blocarea anumitor articulaţii ale degetelor.

Recuperarea postoperatorie

Este diferită în funcţie de modalitatea de tratament aleasă. Este posibil mersul cu sprijin imediat postoperator.  Acolo unde s-au practicat rezecţii şi fixări ale oaselor, mersul se va efectua cu ajutorul unor sandale speciale ce permit protejarea zonelor fragile până la vindecarea acestora. De obicei aceste sandale se poartă până la 6 săptămâni postoperator, după care este permis mersul normal cu sprijin.

Prevenţie

–          Purtarea încălţărilor cu spaţiu suficient pentru degete

–          Încălţămintea să nu fie iritantă pentru piele

–          Pantofii să se potrivească cu forma piciorului, fără să existe zone de hiperpresiune.